O zicală populară spune că persoanele care iubesc animalele sunt persoane bune la suflet. Între câini şi oameni s-a statornicit o prietenie adâncă, izvorâtă din respectul şi devotamentul patrupedelor faţă de stăpânii lor bipezi.
Unii dintre noi …atunci când nu mai avem nevoie de ei îi transformăm în câini „loviţi de soartă”
Nu au nici o vină şi prin urmare, trebuie tratate şi aceste fiinţe cu respect şi afecţiune…
Un suflet cald, o mângâiere, un cămin sunt lucrurile de care ar avea nevoie aceste suflete pline de iubire.
Gest emoționant. Pe strada Aeroportului, o femeie duce în mâna dreaptă o pungă, iar la un moment dat se opreşte şi aşteaptă. De nicăieri apare o căţeluşă ce pare a fi sterilizată de curând, fapt ce a vea să fie confirmat câteva minute mai târziu. Femeia se aşează în genunchi, iar căţeluşa îi sare în braţe. Urmează prânzul, iar apoi consultaţia. Femeia scoate din pungă un spray şi începe să se intereseze de starea de sănătate a fiinţei demne de iubirea ei. O îngrijeşte, o alintă, iar mai apoi se despart…fericiţi.
Un câine – sau, mă rog, un om – poate fi foarte bine apreciat pentru ceea ce “merită”
Să ai în jur ființe merituoase, demne de iubirea ta, nu e oare ceea ce ne dorim? Și dacă tot ești înconjurat de ființe atât de reușite, cum să nu te bucuri de ele?
Dacă stăpânul (fostul) îl iubea cu adevărat avea obligaţia să nu-l abandoneze.
Azi, câinii nu mai sunt ţinuţi special pentru vânătoare sau pază, ci şi ca animale de companie, care stau la masă alături de stăpâni,… dar sunt şi câini aruncaţi în stradă chiar de către cei pe care i-au iubit şi i-au apărat.
